A fost odata demult, tare demult pe cind salcia avea frunze si perele erau mere.
A fost o mica pasare fara nume, fara haine, fara o poveste sau un viitor. Isi traia viata de zi cu zi mincind, dormind si crescindusi puisorii. O luau in ris multe animale si pasari:
-Uitete la acel penaj, n-are nici culoare si nici farmec. Cred ca e bolnava, biata de ea, ii spunea cioara, pe atunci tare colorata si mirifica.
-Ei, cui ii trebuieste, cui?se intreba gisca(pe atunci o mare cintareata), Daca nici talent si nici o viata normala n-are? Domnul si-a batut joc de ea!
Dar Domnul auzi toate aceste vorbe si chema mica pasare la ea zicindui:
-Nu fii trista pasarico, acum o sa iti indeplinesc tot ce vrei...Poate ai nevoie de culori incintatoare sau un cioc luios? Sau poate vrei aripi de zeu si o popularitate de nedescris?
-Nu Doamne, ii raspunse ea modest, nu vreau a tale daruri si a ta mila. Vreau doar un lucru...De mult voiam sa cint, dar nu am voce si ah, ce frumos ar fi sa pot sa minunez oamenii cu ceva cintecele! Tot ce pot spune pe melodie e doar "Cioc" si "Cir" si "Lie"...
-Fie! O sa iti dau voce dar si un nume, pentru iscusinta si dorul tau de voi numi "Ciocirlie"! Iar celelante pasari vor primi rasplata, fii pe pace.
De atunci ciocirlia are cel ami frumos glas dintre TOATE pasarile lumii si e numita regina lor iar de aici si povata: "Nu judeca o carte dupa coperta"♥
Creatie proprie
