Strofa dată evidențiază frumusețea anotimpului de iarnă, făcând trecerea de la imaginea ninsorii abundente care încetează, la imaginea zapezii strălucitoare luminată de "doritul soare", repeție care sporește expresivitatea textului. Sania care se zărește înveselește peisajul, ducând cititorul cu gândul la jocurile de iarnă ale copilăriei, la derdeluș și voie bună printre copii. De asemenea, ultimul vers încheie strofa prin conturarea unei imagini auditive, datorită clinchetelor de zurgălăi, amintind de colindele care răsună de sărbători.
