👤

Cu parul nins , cu ochii mici
Si calzi de duiosie ,
Aieve parc-o vad aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie

Torcea , torcea , fus dupa fus,
Din zori si până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus ,
Era frumoasa de nespus
In portu-i de la tara...

Câtă la noi asa de bland ,
Senina si tacuta;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gand
Din viata ei trecuta.

De cate ori priveam la ea ,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce ma cuprindea
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte...

St.O.Iosif , Bunica

Intrebare:Care este anostalgia poeziei ?