Primele structuri statale medievale (secolele IX – XIII). Incepand din secolele IX si X, in spatiul romanesc s-au constituit primele formatiuni politice medievale, de tipul cnezatelor si voievodatelor. Pana in secolul XIII, zona nord-dunareana a fost dominata de fenomenul migratiilor. Din secolul IX, s-au succedat maghiarii (stabiliti in Pannonia), apoi, dupa anul 1000, pecenegii, uzii, cumanii, iar la 1240-1241, tatarii. Hanatul Hoardei de Aur, constituit de acestia din urma in nordul Marii Negre, si-a exercitat dominatia indeosebi asupra zonei extracarpatice, constituind, totodata, o bariera in calea expansiunii in regiune a altor state vecine precum Ungaria, principatul Kievului sau Imperiul Bizantin. Cercetarile arheologice au evidentiat aparitia in cadrul obstilor satesti locale a unei categorii privilegiate (boierimea sau nobilimea), din randul careia se vor desprinde viitorii cnezi sau voievozi. Sursele istorice medievale au permis cunoasterea numelor unora dintre conducatori. Astfel, in Transilvania si Banat, cronicarul anonim al regelui Ungariei, Bela (Anonymus), ii aminteste pe Glad, Gelu si Menumorut, voievozi aflati in conflict cu maghiarii la cumpana secolelor IX–X. Pentru inceputul secolului XI, Legenda Sfantului Gerard atesta cucerirea maghiara a voievodatelor conduse de Gyula (localizat in centrul Transilvaniei) si, respectiv, Ahtum (in Banat). La sud de Carpati, Diploma Cavalerilor Ioaniti, din 1247, consemneaza voievodatele conduse de Litovoi (in dreapta Oltului), Seneslau (in stanga Oltului), cnezatele lui Ioan si Farcas si Banatul de Severin. Alti conducatori sunt atestati (prin documentele bizantine si surse epigrafice) si in Dobrogea – jupan Dimitrie si Gheorghe (in secolul X), Tatos, Seslav si Satza (in secolul XI
