Veverita
In plina iarna ,copacii dorm inveliti cu plapuma argintie de nea . In aceasta linishte ,un brad isi scutura cetina ghimpoasa pe care se zbenguia o faptura pufoasa si roshcata ,asa cum este padurea spre sfirsitul toamnei .
Era o veverita mica si neasitimparata ,care-si avea scorbura in bradul inalt . Trupul ei micut era imbracat in blanita moale ,iar coada stufoasa sio purta cu mindrie pe spate . Sarea usor ,ca un puf de papadie , de pe o creanga pe alta , cu agilitatea maimutelor . Avea un cap mic cu doi ochi vioi si inteligenti ,ca doua boabe de roua ,si doua urechi ascutite cu smocuri de blanita in virful lor .
Era o adevarata desfatare sa o urmaresti cum strica alunele in dinti - intii intr-o parte ,apoi in alta , pina ce scotea miezul si -l rontaia cu placere . Apoi disparea ca o naluca si iar aparea pe un alt arbore .Era o priveliste nemaipomenita .
