Mărcile eului liric sunt remarcate atât prin verbe şi pronume la persoana I şi a II-a, cât şi prin interjecții.
ochii mei
a tale
tine
mi-aş risipi
să te cuprind
să-l ferec
să-mpiedec
a mea minte
îți face
răsai nainte-mi
ochiul tău
privirea-mi
nu pot să văd
e mea iubire
tu eşti împresurată
dorul meu
tot ce e al tău
eşti enigma
vieții mele
azi văd din a ta vorbă ca nu mă înțelegi
