Hei,toti avem,sau am avut un prieten imaginar.In cazul meu..inca am.Numele lui este Domnul Imaginar,iar intr-o zi mi-a propus ceva,mai exact,mi-a aratat o harta,cu o insula imaginara.
M-a dus la o usa a casei..Insa,era usa la care nu aveam voie nici macar sa ma uit.Era o usa speciala..
Intram impreuna.Mergem catre un loc intunecat.
Intr-un final ajungem intr-o lume total diferită. Oamenii mergeau cu mainele,vedeau cu urechile, auzeau cu ochii si miroseau cu degetele.
Domnul Imaginar dispare..Ma lasa singura,chiar acolo.Toti se uitau la mine.
Ma dau cu un pas înapoi, apoi..Uit.Ce s-a întâmplat atunci a ramas adânc incuiat in mintea mea,un lucru murdar,un lucru care m-a marcat pe viata..
De aceea, Domnul Imaginar inca ma cauta,dar il uit,il uit ca pe amintirea pe care nu mi-o mai amintesc..
De ceva luni m-am tot gândit la prietenul meu imaginar, care nu a văzut niciodată lumea de afară, și care stătea la geam privind păsările cum zboară, neputând să facă și el asta. Îmi era milă de bietul meu tovarăș, așa că am decis pe moment să îl scot într-o excursie. Voiam să fiu un prieten bun și să îi arăt că țin la el, dar nu credeam că ni se va întâmpla așa ceva.
Mergeam liniștiți amândoi, râzând la glume și uitându-ne la peisajul de lângă noi. Eram prea liniștiți să realizăm că am intrat într-o pădure prea întunecată ca să fie adevărat. Prietenul meu se tulbura. Se uita la mine agitat, de parcă știa că ceva nu e bine, dar eu stăteam în fața lui, asigurându-l că îl voi proteja de orice. Chiar dacă, eu, râdeam la asta.
Dintr-o dată aud un sunet zgomotos din spatele unui copac. Mă speriasem, adevărul ăsta e, dar nu am lăsat frica să mă doboare. Mă uitam la prietenul meu din când în când, dar ultima oară când m-am uitat în spate era departe. Stătea ghemuit și cu mâinile pe cap. Mi se părea straniu, dar după am aflat ce se întâmpla.
- Ferește-te! E un urs în spatele tău!
Am simțit cum inima îmi ieșea din loc. Îmi ieșea din piept. Eram atât de speriat. L-am luat repede de picior și l-am tras departe de urs. După l-am ridicat si l-am ținut de mână în timp ce fugea. Era o ursoaică, credea că i-am atacat puii care se țineau după noi în pădure.
Ursoaica se ținea după noi. Nu ne lăsa deloc și își împingea puii în spatele ei cu picioarele din spate. După aceea i-a luat pe spatele ei și a început să fugă și mai tare. Nu îmi venea să cred ce se întâmpla.
Apoi, din cauza faptului că nu mă uitam în față, prietenul meu a strigat din toate răsputerile:
-Prăpastie!!!
Apoi s-a pus în fața mea, dar eu alergam cu o viteză îngrozitor de rapidă, încât oprirea mea a durat vreo 2 secunde. Acesta era la un pas să cadă, iar după, ursoaica era la un pas de noi.
Deschid ochii. Mă uit în jur după o pauză de clipit și.. Sunt în camera mea. A fost doar un vis. Măcar prietenul meu e în siguranță!