La Olimpiada
Eu si cu Cristi suntem cei mai buni din clasa la romana, asa ca doamna ne-a inscris la olimpiada. Ajunsi acolo, ne-am urat succes reciproc si ne-am apucat de treaba. La un moment dat Cristi nu mai stia un antonim la cuvantul "odinioara" asa ca i-am zis eu raspunsul. Eram aproape sa ne prinda supraveghetorul si sa ne dea afara. Mai tarziu si el m-a ajutat la o analiza gramaticala, dar din fericire nu am fost prinsi. Dupa olimpiada ne-am multumit unul-altuia si am plecat acasa.
Acum pot sa zic ca "Prietenul la nevoie se cunoaste"!
