Răspuns :
Răspuns:
Prietenul meu, câinele meu
Nu demult, într-o vară eu am decis să mă alătur unei campanii a școlii de promovare a turismului romanesc, și să călătoresc alături cu școala în diferite zone ale tarii. În mod evident am fost entuziasmat, dar parcă fericirea mi s-a luat de pe chip când mi am dat seama ca în această călătorie, cățelul meu va sta acasă singurel. Așa că am decis sa întreb pe învățătorii de la școala mea dacă am voie sa îmi aduc cățelul, firesc ei au acceptat, dar cu condiția de ii a oferi tot confortul, fără sa îl chinui.
Ajuns în Moldova, eu am fost foarte uimit de această zonă a României și m am abătut de lângă profesori până m-am pierdut.
Eram singur și am început sa ma panichez, deoarece eram într un alt loc pe care eu nu îl cunoaștem. În aceasta mare panică m am așezat jos pe trotuar, gândindu-mă că ei m-au părăsit, fiindcă nu însemn nimic pentru ei, când dintr-o data câinele meu mi-a adulmecat mirosul și m-a găsit, ducându-ma ulterior la învățători.
Acolo nimeni nu mi a simțit lipsa decât câinele meu.
El e un câine, un prieten.
Poveste reala
Explicație:
