Nu porţi coroană-mpărătească,
Nici sceptru greu de aur – nu,
Iubire, dar şi fără ele,
Tu eşti stăpâna lumii, tu…

Nu ai în limba ta cuvinte,
Care-ar putea striga porunci –
În limba ta orice vocală
E dulce leagăn pentru prunci.

Doar la o şoaptă-a ta se-ntoarce
Steaua căzută – iar în cer…
Tu eşti, lui Beethoven, auzul,
Tu eşti vederea lui Homer.

Eşti cea mai paşnică putere,
Împarţi lumină la martiri
Şi aperi omenia lumii
Cu oastea ta de trandafiri.





coroană-mpărătească e metafora?