LACUL PIERDUT
Lacul este oglinda sufletelor oamenilor, este căminul gandurilor si reflexia tuturor sentimentelor noastre.
Am ajuns langa lac , gândindu-mă la unduirea si la prospețimea apei . Am simțit briza calda ce indoia usor suprafata lucioasa. Razele soarelui se admirau, stralucind in oglinda naturii iar ratele jucause se racoreau inotand.
A sosit intunericul, iar stelele au venit si ele in peisajul nostru,sclipind si imprastiind lumina in toate cotloanele desișului. Atunci am hotarat să-mi iau ramas buna de la bunul meu prieten,lacul, promițându-i ca ma voi reîntoarce în curând.
Săracul a rămas singur , pustiu, nu era nimeni să-i admire sclipirile doar singurătatea și melancolia.
