ce sunt ca parte de vorbire cuvintele subliniate:

Din adâncimi fără de margini
                        A răsărit pe cer o stea;
                        Şi trişti, nemişcători de-a pururi
                        Aprinşii sori priveau la ea.
 
                        De la-nceput, de când e lumea,
                        Izbită ea prin spaţii reci
                        Se duce-ntr-una, se tot duce
                        Şi se va duce-n veci de veci.
 
                        Se scuturau, gemând prin noapte,
                        Din visuri d̲e̲ș̲t̲e̲p̲t̲a̲ț̲i̲i̲ sori
                        Ca să-m̲i̲ mai scuture urâtul,
                        Să alunge-ai frigului fiori.
 
                        Şi se uitau cu jale-n drumul
                        Pierdutului drumeţ acum –
                        O, de-ar putea şi ei vreodată
                        Să alerge-n veci pe-a̲c̲e̲l̲a̲ş̲i̲ drum.
 
                        Căci ei de la-nceputul lumii
                        Stau solitari în gol a̲ș̲a̲,
                        Şi-n lungul cel de veci al vremii
                        Ei tot pe-acelaşi loc vor sta.
 
                        Dar nu ştiau că steaua-n treacăt
                       Î̲ș̲i̲ plânge-amarul ei noroc,
                        Că, de-obosită, pizmuieşte
                        Pe cei c̲e̲ stau e̲t̲e̲r̲n̲ în loc.

​​