Dan vedea oamenii triști, stresați, ovosiți, iar el încerca să mai stoarcă un zâmbet din stres, oboseală sau tristețe. Acesta nu prea avea chef să se despartă și eventual să tragă de timp, ca să nu se despartă. Glumele lui nu aduceau zâmbete, deoarece lumea avea de gând să ajungă acasă (sau unde trebuie) și el, din perspectiva lor, trăgea de timp, inutil...