Răspuns :
Răspuns:
Se consituie ca o certa resursa turistica prin materialul de constructie al cladirilor, solutiilearhitectonice originale si prin îmbinarea armonioasa a elementelor arhitectonice. Materia primautilizata aproape în exclusivitate pâna la începutul secolului 20 a fost lemnul. Astazi putem vorbi în aceasta zona de o generalizare a constructiior de caramida, mai durabile, dar de o valoarearhitectonica mai redusa. Arhitectura zonei a cunoscut doua influente: aceea a M. Apuseni pentruzonele montane unde s-a preluat modul de constructie caracteristic acestora si influenta CâmpieiTisei al carei mod de realizare a constructiei a fost preluat si aplicat în zonele depresionare si decontact cu muntele.Gospodaria taraneasca traditionala cuprindea si mai cuprinde si acum (chiar daca materialul derealizare a constructiilor s-a schimbat): casa de locuit, sura si acareturile. Casele traditionale suntconstruite din bârne de lemn prinse la colturi în muscaturi sau în coada de rândunica. Acoperisuleste realizat din paie sau din sindrila, în patru ape în zonele înalte de munte si în doua în cele decontact. Constructia avea de regula trei încaperi: camera de locuit, camara si tinda. În zonele demunte fundatia este din pietre legate cu mortar sau cu pamânt iar uneori prin folosirea iscusita adenivelarilor terenului sub casa se realizeaza pivnite. Podeaua casei era din pamânt batatorit iarmai apoi din scânduri.Sura este în zonele înalte o constructie impozanta mai înalta decât casa de locuit. Are în centrusopronul iar pe cele doua laturi grajdul si camara. Acoperisul este înalt din paie sau feriga iar înpodul casei se pastreaza fânul. Este asezata de regula în spatele casei.Acareturile (cotete, cosara penru porumb, cuptorul pentru pâine) sunt dispuse în variate moduri în zonele de munte curtea avînd de cele mai multe ori o forma neregulata iar uneori casele suntchiar neîmprejmuite.Interiorul caselor taranesti traditionale impresioneaza prin simplitatea si functionalitateaamenajarilor. Pentru casa cu o singura încapere s-a adoptat împartirea functionala pe colturi aacesteia: un colt era amenajat pentru prepararea mâncarii, unul pentru odihna altul pentruustensile si vase iar ultimul pentru servirea mesei (cu mese si scaune sau lavite). Alte articoleerau cuierele, podisoarele, lazile de zestre, dulapioarele, lingurare, sararite, toate fiind realizatedin lemn. Pe pat era asezat un strujac umplut cu paie, iar ca acoperitoare duna din pene de gâscasau cerga de lâna. Pe pereti se asezau blidele iar deasupra lor stergare asezate în forma de fluture.Tesaturile de interior se faceau din lâna sau fibre vegetale (cânepa, in, bumbac). Se teseaulipidee, fete de masa, de perna, stergare, stergare de perete. Motivele decorative folosite suntroata, cârligul, pintenii, redate geometric, motive vegetale, carouri (pentru lâna) iar culorilepredominante erau rosu si albastru.Portile caselor sunt de regula simple, materialul folosit traditional pentru realizarea lor eralemnul dar în prezent acesta a fost înlocuit cu altele mai rezistente (metal, tabla). Câteva exemplede porti sculptate pot fi vazute în localitatile Copacel si Auseu la marginea zonei montane.
Explicație:
Arhitectura locuin ț ei tradi ț ionale
Locuinţa tradiţională (eng. vernaculară) este casa de locuit caracteristică locuitorilor unei ţări.Arhitectura locuinţei tradiţionale – planul, mărimea şi aspectul – au fost influenţate de condiţiile fizico- geografice ale mediului natural, de particularităţile şi specificul sistemului gospodăres c, condiţionate istoric şi social. Casa moldovenească a obţinut o formă unitară ca planimetrie şivolum, cu diferenţe zonale constructive, prezentînd afinităţi comune cu locuinţa formată la popoarele din estul Europei
– români, ucraineni, bieloruşi şi ruşi . Materialul perisabil din care au fost construite, precum şi progresul social şi tehnic, n - au îngăduitsă se păstreze locuinţe mai vechi de două sute de ani. Cele mai vechi case cu arhitecturătradiţională din Moldova datează de la sfîrşitul secolul al XV III- lea, şi aceasta datorită faptuluică prezintă monumente istorice, cum ar fi casa memorială din Chişinău în care a locuit poetul rusPuşkin, casa lui Ion Creangă din Iaşi, statut care le - a păstrat structura materială.
Casa de locuit tradiţională este construită pentru a servi 1 -2- 3 generaţii, după care moştenitorii oînlocuiesc cu alta mai performantă, corespunzătoare timpurilor noi. În secolele precedente, cîndtimpul curgea lent, schimbările interveneau pe nesimţite, şi casele urmau modelul care l -apr ecedat, formînd o arhitectură care era respectată ca o lege nescrisă. În arhitectura locuinţeitradiţionale se îmbină gîndirea normativă, comună nivelului tehnic al societăţii, cu ajustarea lacerinţele individuale.
