27. De ce boierul, deşi pregătit să fie păcălit, cade aşa de uşor în cursa întinsă de Păcală?

Acesta e textul:
Odată Păcală stătea la marginea unei păduri şi se gîndea
ce să mai facă. Şi cînd se uită pe drum, vede o trăsură venind spre el. Repede se scoală, ia un trunchi mare de copac
şi-l ridică drept în sus. În trăsură era boierul, cucoana şi
vizitiul, care mîna caii. Boierul, văzînd pe Păcală, spuse
vizitiului să oprească trăsura şi zice:
— Bună ziua!
Păcală răspunse:
— Mulţămim!
— Dar ce faci aici?
— D-apoi, cucoane, ia, am pus şi eu lemnul ista să se
hodinească olecuţă, că apoi îl duc acasă. Da Dumneavoastră unde vă duceţi?
— Eu am auzit de unul Păcală, care păcăleşte oamenii,
şi mă duc să-l găsesc, să mă păcălească şi pe mine.
Păcală zice boierului:
— Nu te mai duce, cucoane, mai departe, că eu-s Păcală!
Dar acum nu pot să vă păcălesc, că am uitat păcălitorul
acasă. Dacă însă voiţi să vă păcălesc, mă duc pînă ici în sat,
acasă, să-mi aduc păcălitorul, şi apoi am să vă păcălesc.
Şi ca să vin mai degrabă, daţi-vă jos din trăsură şi cucoana,
şi vizitiul! Dumneavoastră, cucoane, ţineţi lemnul ista bine,
să nu se clatine nici într-o parte, că eu vin îndată.
Se dă jos cucoana şi vizitiul, şi boierul ţinea cît putea
trunchiul să nu se clatine. Păcală s-a suit în trăsură, şi pe
ici ţi-i drumul! Se face noapte. Păcală nu mai vine. Stau aşa
toată noaptea şi a doua zi pînă după amiază.
Numai ce trece un om pe acolo.
— Bună ziua, zice omul.
— Bună ziua, îi răspunde boierul.
— Dar ce staţi dumneavoastră acolea?
Atunci boierul spune omului că ţine copacul în sus,
„pînă ce-a veni Păcală de-acasă cu păcălitorul să ne păcălească”.
— Mi-a spus că vine degrabă cu trăsura, şi nu mai vine.
Atunci omul spune boierului:
— D-apoi, cucoane, nu-i destulă păcăleală asta, că s-a
dus cu trăsură şi cu cai cu tot?