Un copil discuta cu un stejar bătrân:
- Buna, stejare.
-Salut, copilule. Ce cauti tu p-aici?
-Am ieșit la plimbare cu familia mea și m-am depărtat de ei.
- Nu te-ai pierdut cumva?
-Nu, doar am vrut sa întreb cati ani ai dumneata?
-Am cinci sute de ani, copile.
-Serios? Tatăl meu a spus că stejarii pot avea doar până la 200 de ani.
- Nu e chiar așa întotdeauna. Ți-aș spune un secret. Strabunelul meu a avut 800 de ani.
Răspuns:
Explicație:
Intr-o padure cu o poiana strajuita de un copac falnic , doi copilasi plangeau ca s-au ratacit . Copacul ,milos , ii intreaba :
- De ce plangeti copilasilor ?
- Pentru ca ne-am ratacit ,copacule ! zisera copiii. Da ce fel de copac esti tu , de stii sa vorbesti ?
- Sunt un stejar batran ,care de-a lungul vietii a invatat si limba oamenilor ,nu numai a plantelor si a animalelor ,zise copacul.
-Poate ne povatuiesti si pe noi cum sa ajungem acasa , zisera copiii .
- Da, va dau o idee. Urcati-va pe crengile mele, cat mai sus. De acolo veti vedea cararea care duce la casa voastra. Nu va temeti , nu veti cadea . Crengile mele sunt dese si aveti de ce sa va tineti.
Unul din copii s-a urcat , si a vazut incotro este poteca ce duce spre satul lor. Apoi, i-au multumit batranului stejar si au plecat spre casa.