Şi câte şi câte lucruri care m-au înfiorat şi m-au bucurat! Pe toate le-am văzut. Totu m-a mişcat aşa de mult, frate dragă, ca locul – numai locul a rămas – unde odată era şco Acolo am intrat în freamătul de copii cu teamă şi cu bucurie în întâia dimineață, canama de mână; acolo era un păr care făcea pere aşa de bune, din care Domnu ne dăruia de gusture două la începutul fiecărei vacanţe; acolo era curtea unde înălţam iarna uriaşi de zapada, la capul cărora ne suiam cu scara, să le punem pipe în gură şi cărbuni în locul ochilor; acolo multe lucrunt s-au petrecut, prietine, - şi, de-acolo pornind, simt că iar mă cuprinde înduioșarea şi iar am să-ţi vorbesc şi în această scrisoare de domnu Trandafir. Era un om bine făcut, puțin chel în vârful capului, cu ochii foarte blajini. Când zâmbea, se arătau sub mustaţa tunsă scurt nişte dinţi lungi cu strungă mare la mijloc. Când ne învăța cum să spunem poeziile eroice, vorbea tare şi înălța în sus brațul drept; când cântam în cor, lovea diapazonul de colţul catedrei, îl ducea repede la urechea dreaptă, şi, încruntând puțin din sprâncene, dădea uşor tonul: laaa! – iar băieţii răspundeau într-un murmur subțire, şi aşteptau cu ochii atintiti la mâna lui, care dintr-odată se înălţa. Atunci izbucneau glasurile tinere, într-o revărsare caldă. Când trebuia câteodată, sâmbăta după-amiaza, să ne cetească din poveştile lui Creangă, ne privea întâi blând, cu un zâmbet cartea la piept, în dreptul inimii, - şi în bănci se făcea o tăcere adâncă, ca într-o biserică. (Mihail Sadoveanu, Domnu Trandafir) 1.Cui ii este adresat fragmentul dat? 2.Ce tip de narator relateaza despre copilarie? 3.Care este tema textului? DAU COROANA