Mama mă inscrisese la un concurs de matematică. Din întâmplare,când am ajuns acolo,am văzut un băiat cam timid. Am decis să mă aşez lângă el. Deodată,un domn înalt intră în clasă şi spuse:
-Bună ziua,copii! Eu am să vă dau testele. Nu începeţi fără să vă zic eu!
Am văzut că băiatul de lângă mine era cam retras. Am decis să comunic cu el.
-Bună! Mă numesc Radu! Tu cum te numesti?
-Alex...mi-a răspuns băiatul ruşinat.
-Eşti bun la matematică? l-am întrebat eu.
-Nu prea...Părinţii mei m-au trimis aici,dar eu nu voiam. M-au trimis pentru a fi mai bun la matematică.
-Ce note ai ?
-Patru...cinci...
-Oh... Eu am numai 10! Îmi place mult matematica! Iar părinţii mei nu mă obligă niciodată să fac ceva ce nu-mi place. Am venit la acest concurs pentru că am vrut eu!
-Serios? Tu ai numai 10?
-Da,de ce?
-Întrebam...
Deodată Alex a început să-mi zâmbească foarte ciudat. Dar n-am băgat în seamă.
-Bun,copii,acum puteţi să începeţi! A zis domnul.
Am început să scriu. Nu ştiu de ce,dar Alex se uita tot timpul la minefoarte dubios,aşa că am tras banca mai încolo.
De fiecare dată când o trăgeam,Alex nu se mai uita la mine.
M-am uitat şi eu pe fişa lui,şi am observat că până acum el făcuse ca mine.
-Dar cum ai făcut până aici corect? Doar ai zis că ai note mici! Copiezi cumva de la mine?
Nu mi-a răspuns.
-De ce nu răspunzi?
-Bine! recunosc! Am copiat de la tine... dar doar pentru că vreau şi eu măcar odată să-mi fac părinţii mândri...Să nu mai vin de fiecare dată acasă să le arăt că iar am luat o notă mică!
-Nu trebuie să copiezi! Dacă vrei, pot să te ajut eu la matematică! Poţi veni la mine acasă şi putem învăţa împreună!
-Nu m-am gândit la asta...îţi mulţumesc!
-Unde stai?
-La Buzău..
-Şi eu! Ascultă,te voi ajuta la concurs!
-Dar n-ar trebui să facem singuri? Şi oricum,dacă ne prinde domnul care ne supraveghează?
-Hei,am zis că te ajut,nu că-ţi scriu eu!
Am luat amândoi 10 şi o medalie. Am vorbit cu mama şi am devenit prieten cu Alex. Acum vine în fiecare zi la mine să învăţăm.