eram la munte cu priatena mea,solvia. acolo era o pestera. am intrat in ea.
erau foarte multi lilieci,dat erau si pietre in care razele soarelui se reflectau si parca intrau in sufletul nostru.
mai adunc in pestera se facea mult mai intuneric si frica noastra de vreun pericol era din ce in ce mai mare.
peretii se trangeau aproape ca voiau sane striveasca.
pestera avea o iesire.
am mers pe acolo si imediat am fost orbite de soare
aceasta este compunerea mea
