Răspuns :
S-A DEŞTEPTAT prisaca din poiană
Subt uriașul clopot de azur,
Și SUNĂ tot cuprinsul dimprejur,
De-AI SPUNE că o harfă-eoliană
E ANINATĂ undeva de-un ram...
De-AR FI SĂ STAI nesigur la răscruce,
Căci pretutindeni murmurul l-AUZI,
Asemeni unui tainic călăuz,
Te CHEAMĂ, te ÎMBIE și te DUCE,
Fără SĂ VREI, al florilor parfum...
Poiana PARE-o uriașă floare,
Ce SCHIMBĂ curcubeie de culori,
Dar NU- I o floare, ci SUNT mii de flori,
Din care IES scîntei rătăcitoatoare
Ce SE APRIND în aer și DISPAR.
Ca niște temple în miniatură
Ce AR SERBA un cult misterios,
În raiu-acesta-atîta de frumos
Lăsat anume parcă de natură,
STAU albii stupi subt streșinele lor.
Neobosite - ALEARGĂ în lumină
Albinele ZBURÂND din loc în loc,
Acum SE-NCLINĂ-un fir de siminoc,
Acum SE-NALŢĂ galben-o sulcină,
Și mursa-n aur SE-PRESCHIMBĂ-ncet.
Dar IATĂ că pe-un urdiniș APARE
Aleasa între-atîtea mii de vieți,
Și trîntorii amanți de soare beți
SIMŢIND imperioasa ei chemare,
TRESAR prelung din somnolența lor.
S-a deșteptat prisaca din poiană
Subt uriașul clopot de azur,
Și sună tot cuprinsul dimprejur,
De-ai spune că o harfă-eoliană
E aninată undeva de-un ram...
De-ar fi să stai nesigur la răscruce,
Căci pretutindeni murmurul l-auzi,
Asemeni unui tainic călăuz,
Te cheamă, te îmbie și te duce,
Fără să vrei, al florilor parfum...
Poiana pare-o uriașă floare,
Ce schimbă curcubeie de culori,
Dar nu-i o floare, ci sunt mii de flori,
Din care ies scîntei rătăcitoare
Ce se aprind în aer și dispar.
Ca niște temple în miniatură
Ce ar serba un cult misterios,
În raiu-acesta-atîta de frumos
Lăsat anume parcă de natură,
Stau albii stupi subt streșinele lor.
Neobosite-aleargă în lumină
Albinele zburînd din loc în loc,
Acum se-nclină-un fir de siminoc,
Acum se-nalță galben-o sulcină,
Și mursa-n aur se preschimbă-ncet.
Dar iată că pe-un urdiniș apare
Aleasa între-atîtea mii de vieți,
Și trîntorii amanți de soare beți
Simțind imperioasa ei chemare,
Tresar prelung din somnolența lor.
