Primăvara
Dintr-o dată, într-o sfântă dimineață de duminică, am văzut, cu marea mea mirare, că venise Primăvara .
Acum, dintr-un moment în altul, apar în grădină flori drăgălașe, multicolore, și vin de departe mult așteptatele păsări călătoare.
Bate un vânticel timid, bate dintr-o parte, ca o lină legănare de miros verde, de verde crud.
E cald afară și e bine !
Dintr-o scorbură apare o veveriță, care dintr-un salt ajunge pe pământ, unde se oprește să admire ramurile îmbobocite ale unei sălcii bătrâne.
Toată natura freamătă de voie bună, trimițând văzduhului parfumul proaspăt al începutului de primăvară.
Doar curcanul din ograda bunicii, dintr-un motiv sau altul, stă cam bosumflat. Poate că-i este ciudă pe vrăbiuțele gureșe din gutui, care nu stau locului nici un pic și, uneori, ar vrea să ciugulească roua de pe ramurile subțiri, primenite înduioșător în prea-distinsă, admirabilă și a-tot prezentă culoare a primăverii: culoarea verde.
