Cetatea lui Bucur
Se spune ca a fost odata un cioban pe nume Bucur. El isi pastea turma de oi in tinuturile dintre munti si Dunare, pe malul Dambovitei.
Dupa multi ani de drumetie, ciobanul Bucur s-a hotarat sa se aseze. Astfel el si-a ales un loc frumos, la jumatatea rumului dinte Dunare si munti, pa malul Dambovitei, in mijlocul Codrului Vlasiei. Aici a infipt Bucur toiagul in pamantul primitor ca semn de stapanire.
Dupa numele intemeietorului sau, asezarea s-a numit Bucuresti. Multi s-au oprit in aceste locuri si n-au mai plecat. De atunci locuitori murmurau cu veselie:
Dambovita apa dulce,
Cin' te bea nu se mai duce.
Oamenii si-au ridicat pe un loc mai inalt, in mijlocul asezarii, un lacas de ruga, bisericuta lui Bucur. Ea a infruntat timpul pana in zilele noastre.
Cu timpul, asezarea a devenit targ, cetate apoi capitala a Romaniei.
-Plan de idei-
1. Ciobanul Bucur isi pastea turmele intre Dunare si munti.
2. El s-a asezat pe malul Dambovitei.
3. Asezarea a devenit tot mai importanta.
