Intr-o comunitate era un batran intelept care era orb. Si toti cei din sat se duceau la el cand avea de facut o judecata dreapta si plecau de la batran cu inima impacata ca au rezolvat neintelegerea.
Intr-o zi doi copii, vrand sa-l ispiteasca pe batran, sa-l faca de rusine, stiind ca este orb si nu poate vedea nimic in jurul lui, l-au asteptat in fata casei lui.
Sarindu-i in fata, unul dintre ei avea un porumbel viu in mana si il intreba:
– Stim cu totii ca esti foarte intelelept si ca toate neintelegerile dintre oameni le indrepti, avand dreapta judecata. Deci, te intrebam: este viu porumbelul pe care il tin in mana sau este mort?
Si copiii stiau ca de va raspunde ca este viu, cu o singura miscare il vor omori, iar de va raspunde ca este mort, va elibera porumbelul in zbor. Orice ar fi raspuns batranul, s-ar fi facut de rusine.
Batranul s-a oprit, s-a gandit si le-a spus copiilor:
– De ce ma intrebati pe mine despre viata porumbelului? Viata porumbelului este in mana voastra!
Atunci copiii s-au rusinat, au fugit din calea batranului si l-au lasat in pace, incredintandu-se de intelepciunea lui.
