Didascaliile reprezinta singura interventie a dramaturgului care faciliteaza transpunerea textului scris in spectacol, acestea fiind adresate actorilor si regizorului. Functia lor esentiala este dezambiguizarea locutorului (ALTA, PIETRO). De asemena asemenea contribuie la conturarea jocului scenic intregind tabloul actoriesc cu elemente nonverbale: ,,s-a ridicat intr-un genunchi", ,,i se maresc ochii" sau paraverbale ale comunicarii: ,,intreaba palida". Acestea insa, mai au rolul de a pune in evidenta starile si trairile personajelor, deci modalitate de caracterizare indirecta, surprinzand de pilda starea de incordare a lui Pietro, care ,,nelinistit se apleaca sa-i sarute mana".
