Intr-o zi, pe când veneam de la școală, am observat o pisică cocoțată pe acoperișul unei case. Când m-am apropiat de casa, am văzut ca pisica pândea cârnații înșirați la streasina casei. Dintr-o dată, aceasta a sărit spre cârnați, rămânând suspendata de sarma, pe care stăteau la uscat, cei cu pricina. Ca printr-un miracol, aceasta reuși sa-și păstreze echilibrul, și înainta încet, încet, la mâncare. Dintr-un colț al curții, se auzi un țipat : Aoleu! Îmi mănâncă toți cârnații! Ajutor!
Pisica, nu dădea doi bani. Savura liniștită mâncarea. Într-un final, femeia reuși, cu ajutorul unei scări, sa ajungă la pisica. Ca printr-o minune, pisica se făcu nevăzută, cât ai zice pește.
