Dimineaţă de iarnă,pe braţe-i ziarul…Conştiinţa e clară, dar e negru coşmarul.O viaţă răpită atât de subit.O frază durută: “Vieru a murit!”Lătratul de câine puţin a încetat,Se bucură în sine cei ce l-au judecat.Pe loc nu le-a fost nici versul, nici cartea.Sentinţa cea falsă e egală cu moartea.Şi clopotul bate, poporul se-adunăSă-şi plângă poetul, “adio” să-i spună.Şi chiar dacă corpul de-acum e în sicriu,Cât versul răsună, poetul e viu
