,, Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la adânci bătrâneţe că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri, şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor".
( Barbu Ştefănescu Delavrancea – ,, Apus de soare”)
lui Ştefan = subst. propriu, gen M, nr. sg., caz G;
a strămoşilor = subst. comun, gen M, nr. pl., caz G;
a urmaşilor = subst. comun, gen M, nr. pl., caz G;
a urmaşilor = subst. comun, gen M, nr. pl., caz G;
urmaşilor = subst. comun, gen M, nr. pl., caz G;
vecilor = subst. comun, gen N, nr. pl., caz G.