In aceasta poezie , zilele saptamanii capata o conotatie poetica , fiecare dintre ele reprezentatnd o noua etapa a vietii..
Daca luni si marti definesc anii copilariei si ai inocentei, descoperim ca miercuri reprezinta anii adolescentei visatoare , ca mai apoi sa vina joia intruchipand tineretea pierduta,.
Urmeaza inevitabil ziua de vineri, care reprezinta apogeul maturitatii, ziua care precede sambtata ,adica maturitatea care precede anii reci si grei ai batranetei reprezentata aici prin ziua de sambata cu suflarea ei rece.
Aproape ca simtim resemnaarea poetului cand anunta venirea duminicii, adica instalarea ireversibila a anilor ninsi si reci..
