Este iarna. Un ocean de stelute argintii a dat navala peste sat. Cristalinul glas al viscolulului, ce se unduieste printre dealuri, asterne uniform strat pufos de zapada. Indata ce stratul alb ca spuma laptelui deveni destul de gros, copiii au si iesit din case. Toti se jucau si se bulgareau astfel: unii saniau, altii se tavaleau in desele cusme de omat, trei copii patinau pe cursul inghetat al unui parau mai mare, altii rostogoleau bulgari pentru un om de zapada, iar unii incercau sa prinda fulgii gingasi ce cadeau din cer usor in timp ce altii faceau castele de zapada pentru a se bulgari.
Mai pe-nserate, strasnicul ger isi intra in rol facand tuturor copiilor obrajii ca merele. Doar caldura din privirile lor ii mai inveselea si incalzea atmosfera inghetata. Din pacate gerul invinge si impinge valurile de copii spre casele lor ce pufaie domol in tacerea tainica lasata de copii in urma lor.
