Cand am vazut bruma argintie,ce sta asezata pe pervazul de la fereastra camerei mele, am simtit un sentiment de fericire ce sta sa izbucneasca din inima mea. Imediat am iesit din casa impreuna cu sora mea si ne-am aruncat in zapada care iti trecea genunchi. Zapada era moale,pufoasa, argintie si arata de parca Dumnezeu a turnat stelele in ea inainte sa ne-o daruiasca. Era necalcata si te simteai intr-o aventura unde te asteptau prapastii la doi pasi distanta. Mama a iesit sa ne aduca ciocolata calda deoarece noi nu am vrut sa ne despartim de farmecul iernii. Dupa putin timp se auzeau rasetele si chicotelile copiilor care au iesit in urma noastra din acelasi motiv ca si noi. Ne-am imprietenit si ne-am format regate unde unii erau cavaleri, altii soldati, iar altii nobili. Soldatii mergeau la lupta,iar cavalerii aparau de bulgarii de gheata nobilii. Toti se distrau. La pranz se auzeau tropaitul copiilor inapoi in case. Se jucasera mult,iar acum erau obositi. Eu aveam doar 4 ani deci am inceput sa plang. Sora mea care avea 6 ani imi spunea ca o sa ne intoarcem cu mai multa energie ca inainte. Atunci mi-am sters lacrimile,am mai atins zapada inca o data si am intrat in casa.
Dupa ce am mancat ca toti copiii am dormit 2 ore sau chiar mai mult si am iesit iar la zapada. Copiiii s-au strans iarasi si nu au mai plecat pana la ora 17, cand deja se inoptase.
Asa am tinut-o cam 1 saptamana pana s-a topit zapada,atunci nu mai gaseai pe nimeni afara. Chiar daca zapada a tinut 1 saptamana ma bucur ca a venit si prin orasul nostru altfel nu mai simteam ca este iarna.
SPER CA TE-AM AJUTAT NU AM NUMARAT CUVINTELE,DAR CRED CA AM SCRIS DESTUL.