într-o pădure mare și întunecoasă era un gîndăcel mic și fricos care se temea de propria umbra .Intruna și nopți luna sa ascuns după nori și nimica nu se vedea .Pădurea era atît de întunecoasă că nici unul din lucuitorii pădurii nu voiau să iese din căsuțele sale mici și calde. deodată gindacelul auzi un glas subțire care cerea ajutor .nimeni din animale nu îndrăznea să iasă din căsuțe se temeau că întunericul sa nu-i răpească ,doar gindacelul își luă inima în dinți și a plecat sa ajute pe acel ce chema în ajutor. intre crezi văzu o zona preafrumoasa care dorea să vadă care e cel mai bun animăluț sau ghiza la inima în semn de mulțumire ii dărui o Luminița că sa ajute alte animale să-și găsească drumul spre case in nopți așa intunecoase
