1. ger, promoroac
ă
(
ţ
ur
ţ
uri, ghea
ţă
)
2. Semnele de punctua
ţ
ie: punct
ş
i virgul
ă
de la finalul celui de-al doilea vers
desparte dou
ă
fraze diferite, marcând o pauz
ă
în exprimarea unor idei similare. Poetul nu
folose
ş
te punctul, ca în finalul strofei, deoarece
acesta are rol în încheierea ideii, nel
ă
sând loc
unei continu
ă
ri a acesteia.
3. „Sa ne-aduc
ă
viu aminte de-ale verii înfloriri.”
4. Tema naturii sub st
ă
pânirea iernii; motivul gerului.
5. pronume la persoana I
ş
i a II-a: „eu”, „tu”; verbe
la persoana a II-a: „vin’”;
interjec
ţ
ia.
6. „(gerul) s
ă
lbatic”
epitet personificator, extrem de sugestiv care arat
ă
for
ţ
a de
nest
ă
vilit a iernii geroase
acaparând natura.
7. Substantivul „
gerul”, reprezentând
ş
i titlul poeziei, nu este pus la întâmplare la
începutul fiec
ă
rei strofe, ci prin aceasta, poetul intensific
ă
într-un mod aparte ideea central
ă
a
poeziei, asprimea iernii,
dându-i cititorului senza
ţ
ia de acaparare total
ă
, accentuând imaginile
sinestezice.
8. Gerul este prezentat de c
ă
tre poet ca o minune a iern
ii, ca un fenomen magic ce
pune st
ă
pânire asupra întregii naturi. În ultima stof
ă
, gerul este invocat de c
ă
tre eul liric, prin
propozi
ţ
ia în vocativ: „O! tu, gerule n
ă
prasnic, vin”. Epitetul „(ger)n
ă
prasnic” înt
ă
re
ş
te ideea
de atotputernic, iar compara
ţ
ia „ca s
ă
geata” întrege
ş
te sentimentul de m
ă
re
ţ
ie pe care gerul i-
l inspir
ă
poetului. Primele dou
ă
versuri ale strofei prezint
ă
o complex
ă
imagine vizual
ă
, ce
subliniaz
ă
grandoarea tabloului.
9. Vasile Alecsandri creeaz
ă
un pastel al iernii, de o impresionant
ă
m
ă
re
ţ
ie, prin
folosirea unui limbaj expresiv, pe tot
parcursul poeziei. Elementele care sus
ţ
in expresivitatea
sunt nenum
ă
ratele imagini artistice create
cu ajutorul figurilor de stil.
