O iarna pe care nu o voi uita niciodată
Intr-o zi de iarnă,eu,impreună cu cel mai bun prieten,lunecam veseli si neliniștiți pe geata care s-a depus pe asfaltul,care acum cateva zile fusese plin de frunzele multicolore,acum era plin de fulgii care jucau pe cerul inourat.
Doamne,cate de mult ne-am distrat,dar intr-un final a sosit timpul sa mrgem fiecare la casa lui.Atunci cand am ajuns în odaia care mă adapostea de atata timp,si care imi fusese alaturi mereau,era acoperita de neaua cea imaculată a doamnei Iarnă.Cand dau sa deschis usa dulapului,pt a putea sa-mi pun hainele,observ un mic portal.Curios,intru in el,fara a ma mai gandi la toate pericolele care ma amenințau....Portalul m-a dus intr-un univers cu o gramada de elfi ,cred ca mai bine spus,in Laponia.Aici am stat ceva timp,cam pană pe 25 decembrie,iar apoi m-am intors in tărâmul meu pt a-mi petrece sărbătorile de iarna cu familia dar si cu cei dragi.
SFARSIT!
