Asa eram eu la varsta
cea fericita, si asa cred ca au fost toti copiii , de cand ii lumea asta si
pamantul , macar sa zica cine ce-a zice.
Copilaria este vîrsta cea mai fericita, și
este cea mai frumoasa perioada a vietii de care-si aminteste cu drag omul
matur. Copilaria este locul unde nu conta nimic. Jocurile erau mai frumoase si
pline de poezie si placere. Prietenii pe care ti-i faceai erau parca pe vecie.
Jocurile pe care le jucam atunci cand ne strangeam
o gloata de copii- galagiosi si plini de vivacitate – de prin sat si se,,
incingea,, o distractie care dura pana tarziu in noapte de speriam tot satul cu
larma pe care-o faceam. Se mai gasea cate un vecin care ne lua la goana prin
tot satul si ajungeam acasa obositi si suparati . Sau cand faceam cate un foc
de tabara – care se vedea in tot satul – si uitam sa plecam acasa prinsi de
vraja focului care ne juca pe fete si ne incalzea fetisoarele si trupusoarele
mici si plapande.
