Aceste versuri reflecta atat pasivitatea indragostitului sugerata de nepasare, cat si ruperea si plasarea sa si a persoanei careia ii sunt adresate versurile, respectiv iubitei, in campuri diferite,al vietii si al mortii separate de un zid de nepatruns.
Nepasarea aceasta alaturi de structura "ochi de mort" sugereaza tocmai plasarea sa in campul mortii, de unde nu poate fi adus iar inversiunea "rece ochi" specific eminesciana,reitereaza ideea pasivitatii, a non implicarii sale afective, creandu-se un cadru glaciar, el avand o privire glaciala, fata de iubita sa ce indirect s-ar sugera ca apartine unei dimensiuni total opuse lui, dimensiunea vietii.
