Semnificatia versurilor antepuse, globalizeaza esenta
eminesciana si anume meditatia corelata cu regretul pornit din incapacitatea
manifestarii fiintei sale superioare, a geniului abisal, capabil de sacrificiu,respectiv
de a-si da pentru un moment, totul.
Aceasta idee este marcata de primul vers, in care mentionarea
zilei ca necesitate, reprezinta alaturi de verbul la trecut perfect “sa-mi fi
dat” imaginea fortei potrivnice aflata in calea fericirii eternizate intr-un
moment,alaturi de regretul sau, idee intarita de prezenta repetitiei sintagmei anaforice“o
ora” - timp sacral visat mereu de Eminescu ce devine aici un timp al fericirii
absolute spre care tinde, si care il inalta asociind fericirea, reiterez,
absoluta unui moment scurt, ce nu poate fi continuat (“o ora”)urmat de un final
subit (“si sa mor”) intarit tocmai de prezenta acestui “si” ce in opinia mea
este categoric.
PS. te rog selecteaza versurile corect data viitoare..sau foloseste (...) pe mine una m-ai indus in eroare acum:Dspor! si sper sa iti fie de folos
