Anul acesta, eu împreună cu părinții mei am hotărât să mergem într-o țară exotică pentru prima dată. Tatăl meu a găsit o ofertă avantajoasă în Republica Dominicană.
Când am ajuns în locul încântător, am rămas uimită de plaja aurie și apa limpede. Locurile și oamenii erau diferiți de țara mea și era foarte cald. Pe plajă, am zărit un cățeluș trist, parcă abandonat.
-Mamă, ce este cu acest cățeluș? Putem să îl păstrăm? Întreb eu îngrijorată.
-Dacă nu vine nimeni după el până plecăm, îl poți păstra, îmi spune mama.
M-am jucat cu animalul frumos timp de câteva ore, i-am dat mâncare și am stat la soare împreună. Părinții mei erau fericiți că mi-am găsit un tovarăș de joacă, iar fiindcă până am plecat nu a venit nimeni să îl ia, l-am adoptat. Cățelușul alb cu pete negre aparținea rasei dalmațienilor și m-am bucurat foarte mult, pentru că mi-a plăcut enorm desenul animat "101 dalmației".
L-am luat cu noi înapoi în țară, iar momentul în care l-am găsit abandonat nu am să-l uit niciodată! În acea zi mi-am cunoscut cel mai bun și devotat prieten.
