O sărbătoare originală
Secretarul Primăriei din Sainte-Suzanne are frumoasa idee de a invita orfanii satului pentru a sărbători Crăciunul. Il ăi invită, de asemenea, şi pe coamarazii de liceu ai fiului său. El îşi prezintă intenţie prin intermediul unei scrisori.
Când le-am arătat scrisoarea prietenilor mei, Marcel Gaudit s-a plâns: Un brad de Crăciun nu mai e original. Tu, Maurice, ai avut mereu idei bune, găsăşte ceva mai bun.
Desigur, spune Maurice Cauchois care nu face niciodată nimic ca şi toată lumea. Şi imediat strigă: Am găsit. Iată, mi-sa adresat el cu autoritate. În primăria sa, sunt multe cămine mari. Eu mî voi deghiza în Moş Crăciun, dar, în loc să vin pe uşa de la sufragerie, eu voi coborâ chiar prin hornul căminului. Spune-i tatălui tău ordone curăţarea aceslui cămin şi să agaţa o funie groasă de acoperiş. Eu o voi lega de mijloc şi voi coborâ ca toţi alpiniştii în munţi, ajutându-mă cu picioarele şi mîinile. Hornurile voastre sunt destul de largi pentru ca să trec sacul plin cu jucării, şi eu ştiu că părinţii tăi nu fac niciodată focul în căminul din sufragerie.
Vă gândiţi acum dacă noi am strigat bravo acestei idei fantastice a lui Maurice, iar eu i-am scris de îndată tatălui meu pentru a ordona măturarea şi curăţarea căminului. Sunt sigur, a spus Maurice cu mândrie, că micii orfani de la Sainte-Suzanne ăţi vor aminti toată viaţa de această zi de Crăciun.
În trenul care ne ducea spre Sainte –Suzanne, Maurice arăta fetelor superbul său costum de Moş Crăciun, roşu, cu blăniţă albă de iepure pe margine, pe care l-am cumpărat de la târgul Pin Dore. În după-amiaza Cărciunului, când toţi cei zece copii au fost aduşi în sufrageria noastrp, tata le-a ţinut mai întâi un discurs. Şi cum era două ulcioare mari de ciocolată şi dulciuri, micii orfani au suportat curajoşi discursul. Era inevitabil. Şi acum, spuse tata, v-am pregăti o surpriză. Priviţi atent spre cămin. Marcel Gaudin era deja în grădină pentru a-l striga pe Maurice să coboare. El era pe acoperiş. O funie groasă îi înconjura mijlocul. Nu exista nici un pericol ca Maurice să cadă. Grădinarul nostru, D. Lalouette i-a făcut un nod sănătos.
În sufragerie, micii orfani aşteptau, tremurând de nerăbdare. Noi, la fel. După cinci minute, tat şi-a băgat capul în şemineu şi strigă: Ei, bine, Moş Crăciun, cobori sau nu? Dar nu urmă nici un răspuns. Atunci, D. lalouette intră râzînd: Ha-ha-ha, Moş Crăciun a încurcat şemineul!
Am alergat în sala primăriei. Moş Crăciun era acolo, aşezat jos, pe fundul şemineului tuţind şi strigând, negruuu din cap până în picioare, numai ochii ăi luceau feroce. Eu i-am spus lui Maurice Cauchois: Ai avut o idee de-a dreptul bună. Iar el bodogăni sub barbă: Eu voi fi cel care îşi va aminti toată viaţa de această zi de Crăciun.
