Ma plimb agale pe aleile parcului .La bratul meu usor stingher paseste bunul meu prieten Sandu.Este surdo-mut si a avut nesansa sa-si piarda parintii.Ne asezam pe o banca.Ma intorc spre el si ii vorbesc:
-Esti bine ? Este foarte frumos afara ,soarele straluceste.
-inggg ,imi arata cerul si imi deseneaza cu mainile soarele.
-Uite copii se joaca si fac galagie.
-iuuuu,ii plac si lui copii si merge sa se dea in leagan.
-Vrei sa te ajut,sa te dau mai tare?
-Gggaaa,imi da din cap si gesticuleaza ,fericirea i se citeste pe chip
