Structura unui text nu e o surpriză pentru nimeni. Știm deja din școală că la fel ca o simplă compunere orice text are 3 părți: introducere, cuprins și încheiere. Dar ceea ce majoritatea nu știm de la școală este că aceste 3 parți le-am moștenit de la Aristotel care a implementat pentru prima data piesa în 3 acte.
În ceea ce privește introducerea – de reținut este că nu trebuie să depășească 3 paragrafe ( 50-60 de cuvinte). De ce acest lucru ? Pentru că întotodeauna ,,less is more”. E un principiu pe care și eu
l-am înțeles destul de greu. O greșeală pe care o facem majoritatea celor care scriem, la început, este ca ne îndrăgostim de propriile idei și avem atâtea de spus încât pierdem din vedere cât de important e să spunem mai multe prin mai puțin, alegând cuvintele potrivite.
Introducerea trebuie scrisă în așa fel încât să fie foarte aproape de ceea ce numim ,,desfășurarea acțiunii”.
Voi sării peste ,,desfășurarea acțiunii” sau cuprinsul mai concret, unde în principal ne putem face puțin de cap până la viitoarele articole și voi trece direct la încheiere.
Încheierea
Aceasta ultimă parte a textului, în general e bine să dea ciclicitate textului. Nu e o regulă, dar eu una prefer să fac mereu o corelație cu începutul textului. În felul ăsta cred că textul capătă o anumită logică și cititorul rămâne cu o imagine clară despre ce a citit. Alte variante ar fi să oferim un final deschis textului, care lasă loc la interpretări sau în cazuri mai avansate (roman) finalul poate să reprezinte o concluzie la ideea de ansamblu a textului.
