castelul bântuit
intr-o seara eu si prietenii mei am plecat mai tarziu de la scoala. fiind intuneric ne-am rătăcit si am ajuns pe o poteca namoloasa plină de copaci fără frunze.
am înaintat fără să ne gândim că ne-am rătăcit, după câteva minute de mers am văzut o clădire impunătoare plină de pânze de păianjen in jurul căreia zbura un liliac.
am vrut sa plecam însă unul dintre colegi a înaintat spre clădirea parca mai neagră decât noaptea.
am mers speriați dupa el si am ajuns in fata celei mai înfricoșătoare uși pe care am vazut-o in viata mea. usa s-a deschis singura si pret de cateva clipe am putut vedea o sufragerie cu fotolii si canapele din piele si mobila veche acoperită cu pânze de păianjen.
intr-o fracțiune de secundă un liliac imens a trecut prin fata noastra si in aceeasi secundă am văzut o fata semitransparenta. cea mai hidoasă fata pe care am vazut-o in viata mea.
fata-pentru ca doar atat era, o fata- a început să țipe că din gura de sarpe , iar usa s-a închis.
am fugit acasă si am jurat ca nu v-om mai vorbi niciodata despre această întâmplare.
Sper ca ti-a plăcut!
