Răspuns :
Eu, inca de la nastere, sunt timida. Mi-e teama mai ales de fete, dar de celelalte fete, in general. In plus, trebuie sa iti exprimi ideile in fata celorlalti. Si atunci totul se incurca. Nu am stiut nicodata sa imi exprim ideile. De fiecare data cand fac sau zic ceva parintii mei ma critica. Ca urmare, nu mai stiu ce sa cred si ce sa zic. Imi este intotdeauna frica sa nu-i dezamagesc. Ma simteam inutila.
Ne spunem tot timpul ca ceilalti sunt mai buni, mai inteligenti, mai interesanti. Eu ma blocam si plecam invinsa dinainte. Anul acesta, din punct vedere scolar, am invatat mai bine si mi-am recastigat increderea in mine.
A se accepta pe sine este o chestiune de respect.
Privirile celorlalti ma apasa, in societatea noastra, imaginea noastra a devenit atat de importanta incat poate sa ajunga sa ne faca rau. A se accepta pe sine este fara indoiala o proba de maturitate si de respect fata de noi insine. Fiecare are dreptul la viata, sa iubeasca si sa fie iubit. Sunt lucrurile minime pe care ar trebui sa ni le spunem in fiecare zi.
Elodie :
Eu cred ca toti avem momente in care avem mai multa sau mai putina incredere in noi insine, si este si normal sa fie asa. Intr-o zi cand ii puneam cateva intrebari mamei mele, ea mi-a dat raspunsul urmator : "Si eu eram ca si tine, cand eram tanara". Lipsa de incredere in sine inseamna sa ne intrecem pe noi insine nu sa ne lamentam. Deci incearca!
Laure :
Este oribil (sau groaznic), dar eu mi-as fi dorit sa fiu altcineva. Si de asemenea ar trebui sa recunosc, as fi vrut sa fiu un pic mai draguta. Cand suntem complexati, ne simtim singuri si neintelesi. Dar eu, eu nu pot sa ma simt. Da, mi-as fi dorit sa fiu alta persoana, mai simpla, mai lucida, mai putin frivola. Totusi, de fire, sunt foarte sociabila si mai degraba amuzanta.