La Alba Iulia, odata, /S-a unit mulțimea toată. /Într-o singura simtire, /Spre a noastră fericire./ Hora, toți ei au jucat, /Și unirea au strigat:/Vrem sa ne unim cu tara, /De la Iași, la Timișoara! Se făcu un centenar/Și aproape că-i real, /Simt parfum de fericire,/ Când vad steagul, vad Unire! /Ne-am unit cu-n scop anume,/Ca sa facem un renume/Neamului moldovenesc,/Ardelean și muntenesc.
