Ritmul trohaic este atunci când se pune accentul pe prima silabă dintr-un vers și alternează cu accent și fără la fiecare 2 silabe. Ritmul iambic, însă, este invers.
Dacă încercăm să citim poezia pe un ritm trohaic, constatăm faptul că nu sună bine cuvintele. Mai pe românește, sună ca naiba.
De exemplu, cuvântul „afară” sună ciudat când prima și a treia silabă sunt accentuate. În realitate, silaba accentuată este a doua, fix așa cum se pronunță cuvântul.
Deci, ritmul poeziei „Basme, cântece bătrânești și doine” este cel iambic.
