Toamna în caleasca ei de frunze moarte plange cu lacrimi de ploaie .Norii plumburii scutura o ploaie albastra ce spala crengile si frunzele aramii ,ruginii ale copacilor .Ploua ,ploua întruna ,ploaie marunta dusa în toate directiile de un vant iute si rece. Parca tot cerul s-a pornit pe plans iar linistea înfricosatoare este tulburata doar de vant care azvarle-n geamuri picuri grei .Pamantul lacom si dornic de apa înghite apa cu nemiluita .Norii greoi nu au astampar iar artileria cereasca se revarsa îngrozind întunericul .
Ploua ,ploua si nu se mai opreste !
