Răspuns :
Am vazut venind acasa ucenici de inginerie, muncitori, ucenici vagabonzi, englezi, olandezi, canadieni, nemti, americani, elvetieni, belgieni, japonezi, africani. Acestia intrau, se auzea muzica, recunosteau intre ei. Stiau sa se defineasca și sa comunice, chiar și fara cuvinte (sau din priviri). Am trait în Canada si in America cu copiii mei. Initial la intalnirile interesante era mereu acelasi lucru: muzica, aceeasi muzica, fie ca este vorba despre arpegiile unui cantec (melodie) folk cantat la chitară fie un CD care era dat la maxim.
Intr-o vara am facut camping la marginea unui lac canadian. Eram vreo noua persoane : sase adolescenti, Jean-Pierre, eu și Dorothée, care avea doisprezece ani. Mie imi era somn. In timp ce ma pregateam sa ma culc, am auzit o explozie spectaculoasa. (...) Am iesit si am vazut un spectacol incredibil : trei motociclete puternice (cu multi cai putere) si un zgomot enorm (catastrofic). Ma cuprinsese panica. Erau trei barbati tineri, de vreo douazeci si doi de ani, imbracati in costume din piele neagra, cu desene mari și colorate pe spatele gecilor sale. Motocicletele erau frumoase, baietii erau infricosatori, periculosi, cu ochii reci si fetele acoperite de casti. (...) Copiii, simtind pericolul, se ridicasera. Au ramas imobilizati (nemiscati). Jean-Pierre facuse un pas spre ei.
"Buna seara "
Nici un răspuns. S-au apropiat de foc. Toata lumea era in picioare. Acest lucru a durat un moment. Apoi copiii au inceput sa se aseze. Si cei trei motociclisti de asemenea. Grigoire și-a luat banjo-ul (un fel de chitara), Alain chitara sa. Au inceput sa cante impreuna. Cei trei motociclisti au zambit. Am spart gheata. Apoi a urmat una dintre cele mai interesante seri pe care le-am avut in ultimii ani. Ne-au povestit ca erau toti trei specialisti in muzica electronica, si ca locuiau in Detroit si ca, in fiecare vineri seara, pleaca cat mai departe de casa, cu viteza maxima. (...) Erau nemaipomeniti. Nu mai retin numele lor. Imi plac foarte mult.
Muzica ne-a apropiat. Inregistrările lor sunt cartile noastre. Au de spus multe despre istorie, mesaje, vise, aventuri.
Intr-o zi, fiul meu a conectat castile la casetofon si mi-a dat sa ascult un CD. Am petrecut un moment minunat in compania acestei muzici : o furtuna, o speranța.
(Marie Cardinal, Cheia sub pres)