Cuvântul cheie al acestui text literar este „jucăriile”. Din punct de vedere morfologic, este un substantiv comun, articulat cu articolul hotărât „-le”. Această articulare detonă nostalgia eului liric față de momentele petrecute în copilăria sa, când jucăriile reprezentau cel mai mult pentru dânsul.
Totodată, acest aspect este prezent atât în titlul poeziei (cel mai important element paratextual/ce însoțește textul), cât și în textul acestuia de trei ori.
