Poezia este o observare fină a realității, pe care cineva e capabil să o perceapă.
În procesul de căutare și de prelucrare a elementelor concrete, poetul
se remarcă prin pasiunea pentru surprinderea acelor efecte subtile,
din mișcarea tot mereu schimbătoare a gândurilor sale.
Această pasiune a poetului este numită cel mai adesea inspirație,
pentru a o deosebi de pasiunea grădinarului, care-și îngrijește cu
delicatețe infiorată multele și minunatele lui flori, sau pentru
a o deosebi de pasiunea jucătorului de șah, care imaginează
secvențele timpului viitor, ce ar urma să curgă pe o tablă cu
64 de pătrate.
Cum pasiunea e un capriciu, pe care doar puțini oameni și-l pot permite,
marii pasionați ai poeziei sunt rari, mai ales într-o lume unde marea
majoritate a gândurilor se decolorează, oscilând în tic-tac-ul
permanentelor griji, ce înfășoară ziua de mâine.