Era o zi frumoasă de toamnă. Ionel din nou se bosumflase,căci fratele său a primit mai multă dulceață decît el și s-a eschivat din casă cu o viteza luminii. Mergea încet prin grădină și își odihnea mintea de atîta „lucru” greu.Se mișca foarte încet,nu voia să ajungă prea repede acasă,el doar voia să stea singur și să se joace. Deodată,a văzut că în pomul vecinilor sunt niște mere mari li roșii. A vrut cu tot dinadinsul să ia un măr rîvnit. Se uită în stînga,se uit în dreapta,nu vede pe nimeni. Încearcă repede să sară gardul,dar din cauză că era plinuț s-a lovit și s-a rostogolit hăt în valea cu urzici. A început a plînge și așa își domoli pofta de mere.
Titlul : Năzbîtiosul
