Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin îngrosat în fundul lor de lut, 
Stau în tarmu-albastru-al rîului de soare, 
Din mocirla carui aur am baut. 

Pasarile negre suie în apus, 
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturînd în sus
Foile, -n azur.

Cine vrea sa plînga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul nenteles, 
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si îngroape umbra-n umbra lor, în ses. 

EXPRIMA OPINIA DESPRE MESAJUL TEXTULUI DAU COROANA PUNCTE CE VRETI VOI MULTUMESC ANTICIPAT ♡